Bacău (în latină: Bacovia, în maghiară Bákó, în germană Barchau, în poloneză Baków, în ebraică: בקאו), supranumit orașul lui Bacovia[necesită citare], reședința și totodată cel mai mare oraș din județul Bacău, România. Este situat pe râul Bistrița, care asigură, prin centrala hidroelectrică locală, o parte însemnată a consumului local de energie electrică[necesită citare]. Suprafața municipiului este de 43km², iar populația este de 177.087 de locuitori (estimare 2009).[3] Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional ce asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.
Istorie
Primele urme de locuire în orașul Bacău dateazǎ din epoca paleolitică, acestora adăugându-li-se cele din epoca mezolitică și cea neolitică[necesită citare].
Cea mai veche referință istorică cunoscută despre oraș datează din anul 1399, fiind menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului.
În acest sens, mareșalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, care era considerată ca fiind de orginte maghiară, cu una românească, Gura Bistriței.
Menționarea orașului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărțile Evului Mediu precum și în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturisește că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florența, sub numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câțiva kilometri de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice, după cum dovedește N. Densușianu în lucrarea sa Dacia preistorică, iar teritoriul Bacăului cuprindea localități încă de pe timpul pelasgilor ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă, divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică.
Biserica PrecistaMarele istoric Nicolae Iorga este de părere că denumirea orașului Bacău derivă de la slavul Bâc = Zimbru, bour, taur, ceea ce denotă că pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din Bacău deține o importantă colecție de documente istorice și vechi manuscrise, precum și un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bîrladului. Pe această temă se mai poate vedea și etimologia cuvântului Bâc în lucrarile lui Gheorghe Ghibănescu[4], M. Costăchescu[5] sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga.
Orașul Bacău a fost ocupat o scurtă vreme de oștile maghiare conduse de Matei Corvin în anul 1467. Localitatea este cunoscută și datorită importanței sale în relațiile comerciale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească, fiind un important punct de vamă. În secolului al XV-lea în acest oraș s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curții Domnești și Bisericii Precista, celebre monumente istorice.
La sfârșitul secolului al XIV-lea, Bacăul era bine închegat ca așezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldovă, având atribuții militare și comerciale foarte importante.
Geografie
Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița.
Localizarea BacăuluiGeografic, se află la interferența meridianuluide 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică.
Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuși și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha, fiind situat la altitudini de 151-181m.
Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița. Toate arterele din NV și SV se îndreptau spre bazinele Bârladului și Prutului prin nordul Colinelor Tutovei.
[modificare] Ape
Bistriţa
SiretulRețeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret și Bistrița, și de afluenții acestora: Bahna, Izvoarele, Cleja - pentru Siret, respectiv Trebeșul cu afluenții săi Bârnat și Negel - pentru Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Șerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilă și industrială, practicarea sporturilor nautice.
Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului", suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu.
Toate lacurile de acumulare din Bacau sunt considerate arii naturate protejate avifaunistice[necesită citare] si sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacau prin situl Natura 2000.
[modificare] Clima
Palatul administrativClimatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase și călduroase, rezultatul acțiunii unui complex de factori naturali (circulația generală a atmosferei, radiația solară, relieful) și antropici, orașul însuși având un rol esențial în crearea propriei topoclime printr-o serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcție, profilul accidentat, spațiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei). Acțiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului, consecința directă fiind disconfortul urban.
Temperatura medie anuală este de 9 °C, oscilând între -4 °C, în luna ianuarie, și 20,6 °C, în luna iunie, constatându-se o ușoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale și poluării atmosferei.
Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.
[modificare] Flora și faunaCovorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile dețineau 70-80% din suprafață s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formațiunile dominante fiind cele de stepă și luncile râurilor și pădurile de foioase din jurul orașului folosite în scop recreativ.
Clasificare:
faună acvatică, condițonată de biotopurile specifice Bistriței, Siretului și apelor stătătoare;
fauna de luncǎ (animale care își caută hrana în apă sau la marginea apei);
fauna de terase și versanți, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale și păsări specifice pădurilor de foioase.
Fauna zonei periurbane prezintă o însemnată valoare cinegetică; unele animale sunt vânate pentru blană, altele, pentru carne.
Condițiile pedogenetice au dus la formarea unor soluri variate, în general brune și brune argiloiluviale, cu un conținut de humus de 1-5‰, ce asigură o fertilitate medie bună pentru terenurile agricole. Între solurile intrazonale se remarcă cele hidromorfe, lăcoviștile și solurie aluviale în diferite stadii de evoluție.
Peisaj urban
Departe de a fi doar centru comercial-industrial aflat în plină ascensiune, Bacăul este și un oraș al tradițiilor și al culturii. Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare.
În oraș se află și cea mai mare catedrală catolică din Estul Europei, Casa memorială George Bacovia și Casa memorialǎ Nicu Enea.
[modificare] MuzeeComplexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”
Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”
[modificare] Catedrale și biserici
Catedrala catolicaCatedrala catolicǎ
De asemenea, în Bacău există Biserica și ruinele Curții Domnești unde a locuit Alexandru-Vodă, fiul și co-regentul lui Ștefan cel Mare. Biserica „Precista", a fost sfințită la 1 ianuarie 1491, fiind tipică pentru seria ctitoriilor domnești din acel veac. Biserica a fost renovată de către Vasile Lupu în 1641, fiind apoi închinată ctitoriei sale, Sfinții Trei Ierarhi, de la Iași.
Biserica Sfântul Ilie din Bacău (ortodoxă de stil vechi)
Biserica Sfântul Ioan
Catedrala „Înălțarea Domnului” - finalizată parțial
Teatrul Municipal Bacovia[modificare] TeatreTeatrul Bacovia (http://www.teatrulbacovia.ro/istoric.php)
Teatrul de vară
[modificare] BiblioteciBiblioteca Județeană „Costache Sturdza” Bacău (http://www.bjbc.ro/)
Statuia lui George Bacovia[modificare] Alte clădiri, monumente și locuriCasa de Cultură „Vasile Alecsandri” și piațeta sa
Ateneul „Mihail Jora”
Casa memorialǎ „Nicu Enea”
Casa memorială „George Bacovia”
Statuia lui Ștefan cel Mare, așezată întru- n sens giratoriu în fața Catedralii "Înălțarea Domnului".
Statuia lui George Bacovia, opera sculptorului Constantin Popovici (1938-1995), e amplasată în centrul orașului, lângă Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”. Statui ale unor personalități celebre ale României se află în Parcul Cancicov.
Festivalul Obiceiurilor de Iarnă adună artiști populari din regiune în preajma Crăciunului
Observatorul astronomic „Victor Anestin”
[modificare] ParcuriParcul dendrologic Hemeiuș, situat la nord de Bacău are o suprafață de 47,5 ha. Aici cresc peste 500 specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice.
Insula de agrement este o insulă artificială, creată în mijlocul unui lac format de râul Bistrița, amenajată pentru agrement, cu locuri de plajă și pentru practicarea sporturilor în aer liber. Se pot face plimbări cu barca în jurul insulei.
Parcul Trandafirilor
Parcul Cancicov
[modificare] CartiereGherăiești
Nord
Mioriței
Șerbănești
Bistrița lac
George Bacovia
CFR
Cornișa I
Cornița II
Orizont
Izvoare
Letea
Tache
URA
Zimbru
Demografie
Pe parcursul celor 6 secole de existență, Bacăul a cunoscut atât perioade de creștere demografică dar și de regres, consecință a condițiilor economice, socio-culturale și istorice care au caracterizat fiecare etapă a evoluției sale. O importanță deosebită o are sfârșitul secolului XX-lea, care a adus noi orientări și tendințe demografice.
Conform datelor recensământului din 1930, municipiul Bacău număra în acel an 31.138 de locuitori. Dintre aceștia 19.421 s-au declarat români, 9.424 evrei, 822 maghiari, 406 germani ș.a. Din punct de vedere confesional, 19.091 s-au declarat ortodocși, 161 greco-catolici, 1.893 romano-catolici, 144 evanghelici-lutherani, 9.593 mozaici ș.a. Odinioară înfloritoarea comunitate evreiască din oraș s-a stins în urma celui de-al doilea război mondial.
La ultimul recensământ, din 18 martie 2002, Bacăul număra 175.500 de locuitori, structura etnică fiind evidențiată astfel: 173.041 români, 1.605 țigani, 191 maghiari, 118 evrei, 83 germani, 80 ceangăi, 53 italieni ș.a. Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puțin de 50 de pesoane. Distribuția populației stabile pe confesiuni religioase: 153.849 Ortodocși, 19.094 romano-catolici, restul confesiunilor, inclusiv ateii, nedepășind fiecare 500 de adepți.[6]
Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, orașul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populație de 177 087 locuitori.[3]
[modificare] Evoluția demograficăEvoluția populației la recensăminte:
Conform recensământului din 1930 populația Bacǎului era de 31.138 de locuitori, dintre care:
19.421 Români
9.424 Evrei
822 Maghiari
406 Germani s.a.
Sub aspect confesional populația Bacǎului era alcătuită din:
19.091 Ortodocși
1.893 Romano-catolici
161 Greco-catolici
144 Luterani
9.593 Mozaici ș.a.
Municipiul Bacău are, potrivit recensământului din 2002, o populație de 175.500 locuitori. Structura etnică a acesteia este următoarea:
173.041 Români
1.605 Rromi
191 Maghiari
83 Germani
80 Ceangăi
53 Italieni
Sub aspect confesional populația Bacăului este alcătuită din:
153.849 Ortodocși
19.094 Romano-catolici
restul confesiunilor nu depășesc 500 de adepți
Zona metropolitană
Conform Eurostat, Bacăul are o zonă urbană lărgită (LUZ - concept european echivalent cu zona metropolitană) de 196.435 locuitori (2007).[7]
Pe de altă parte, Zona Metropolitană Bacău este un proiect local pentru crearea unei unități administrative integrate între municipiul Bacău și localități din apropiere, Berești-Bistrița, Buhoci, Faraoani, Filipești, Gioseni, Hemeiuș, Itești, Letea Veche, Luizi-Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae Bălcescu, Prăjești, Sărata, Săucești, Tamași și Traian, însumând o populație de circa 250.000 locuitori
Economia
Județul Bacău este unul dintre centrele cele mai industrializate din Moldova, având două mari rafinarii de petrol situate lângă orașele Onești și Dărmănești. După căderea comunismului, activitățile industriale principale cuprind: industria petrochimică, industria nutrițională, industria prelucrării lemnului și a hârtiei, industria textilă, indstria chimică, industria mecanică, industria aeronautică.
Pentru detalii, vezi: Lista locurilor în Bacău.
Transport
FeroviarGara Bacău
Municipiul Bacău este punctul de intersecție între:
magistrala: București - Ploiești - Buzău - Râmnicu Sărat - Focșani - Adjud - Bacău - Roman - Pașcani - Suceava - Vadu Siretului și
linia secundară: Bacău - Buhuși - Piatra Neamț - Bicaz
Prin municipiul Bacău trec trenurile internaționale:
BULGARIA EXPRES: Sofia - Ruse - Giurgiu - București - Ploiești - Buzău - Focșani - Bacău - Pașcani - Suceava - Dornești - Vicșani - Vadu Siretului - Moscova
PRIETENIA: București - Ploiești - Buzău - Focșani - Bacău - Roman - Iași - Nicolina - Cristești Jijia - Ungheni - Chișinău
[modificare] Rutier
Autobuzele din BacăuBacăul este un important nod rutier. Drumurile care trec prin municipiu sunt:
E 85 - drum european care traversează Europa de la nord la sud, legând Marea Baltică de Marea Egee;
E 574: Bacău, Onești, Târgu Secuiesc, Brașov, Pitești, Craiova;
DN 15: Bacău, Piatra Neamț, Bicaz, Poiana Largului, Toplița, Reghin, Târgu Mureș, Luduș, Câmpia Turzii, Turda;
DN 2F: Bacău, Vaslui;
DN 2G: Bacău, Moinești, Comănești;
[modificare] AerianAeroportul Internațional George Enescu din Bacău[8] deservește, pe lângă locuitorii județului Bacău, și pe cei ai județelor învecinate: Neamț, Vaslui, Vrancea, Covasna, Galați. Bacăul este legat prin curse directe de:
Timișoara - Carpatair
Roma, Milano, Torino, Bologna, Londra, Paris, Brussels, Barcelona, Larnaca, Dublin - Blue Air
iar cu tranzit la Timișoara se poate călători la:
Ancona, Bari, Bergamo, Bologna, Florența, Roma, Torino, Veneția, Verona, Düsseldorf, Frankfurt, München, Stuttgart, Atena, Salonic - Carpatair
Educație
Licee
Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” [1]
Colegiul Național „Ferdinand I” [2]
Colegiul Național „Vasile Alecsandri”
Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” [3]
Colegiul „Henri Coandă”
Colegiul „Mihai Eminescu” [4]
Colegiul Economic „Ion Ghica” [5]
Colegiul Tehnic de Comunicații „Nicolae Vasilescu-Karpen” [6]
Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” [7]
Colegiul Tehnic „Dimitrie Mangeron”
Colegiul Tehnic „Letea” [8]
Colegiul National de Arta „George Apostu” [9]
Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”
Liceul cu Program Sportiv
Grupul Școlar „Grigore Tabacaru”
Grupul Școlar „Grigore Moisil”
Grupul Școlar de Ecologie și Protecția Mediului „Grigore Antipa”
Grupul Școlar „Petru Rareș”
Colegiul Național Catolic "Sf. Iosif” [10]
Universități
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
Universitatea „George Bacovia”
Administrație și politică
Primarul municipiului, Romeo Stavarache este membru PNL.
Viceprimari: Constantin Drăgănuță, Dragoș Luchian
Secretar: Nicolae Ovidiu Popovici
Administratorul public al primăriei: Costantin Gioseanu
Consiliul local este compus din 23 de membri, împărțiți astfel:
Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Național Liberal 12
Partidul Democrat-Liberal 5
Partidul Social Democrat 6
Relații externe
Orașe înfrǎțite
Torino
Personalități
Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, autor, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician român, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Iulian Antonescu, muzeolog
George Apostu (1934-1986), sculptor
George BacoviaGeorge Bacovia (1881-1957), poet
Iulian Băicuș, critic literar
Ovidiu Bălan, muzician și dirijor
Ilie Boca, pictor
Corneliu Buzinschi (1937-2001), scriitor
Petru Cimpoesu (1952, Vaslui), scriitor
Radu Cosașu (1930), scriitor
Andrei Cristea, fotbalist
Ion Drăgoi, instrumentist
Bogdan Lascăr 1974, pictor
Narcisa Lecușanu, 1976, handbalistă
Marcel Marcian (1914-2007), scriitor
Solomon Marcus (1925), matematician
Doina Melinte, atlet
Mihaela Melinte, atlet
Marius Mircu (1909-2007), jurnalist, scriitor, istoric
Lucrețiu Pătrășcanu (1900-1954), avocat, om politic, Ministru al Justiției în primul guvern comunist, asasinat în închisoare
Alexandru Piru (1917-1993), critic literar
Monica Roșu, gimnastă
Alexandru Șafran, cărturar, teolog, filosof, istoric și literat evreu
Grigore Tabacaru, ilustru pedagog de la începutul secolului al XX-lea care a întrezărit rolul experimentului în activitatea pedagogică
Mihaela Teleoacă, actriță
Nicolae Vermont, pictor
Ștefan Zeletin, filozof, economist și sociolog român
Vasile Pârvan, istoric, arheolog, epigrafist și eseist
Dragoș Burlacu, artist plastic, (pictor, grafician), român
Emeric Dembroschi, fotbalist
Radu Beligan, actor
Gabriela Vrânceanu Firea, jurnalistă
Aaron Aaronsohn, agronom, botanist, politician evreu
Sport
Atletism
Doina MelinteSCM Bacău
CS Știința Bacău
CSȘ Bacău
Badminton
CS Știința Bacău
CSȘ Bacău
Baschet
CSȘ Bacău
Box
SCM Bacău
Bridge
Asociația Bridge Club Bacău
Dans sportiv
ACDS Fiesta 2000 Bacău
CDS Autentic Bacău
ACDS Authentic Dance Sport 2007 Bacău
Fotbal
FCM Bacău
CS Aerostar Bacău
CS FC Pambac Bacău
FC Willy Bacău
AS Clipa VIO Bacău
AS Mesagerul Bacău
Siretul Bacău
LPS Bacău
Gimnastică
SCM Bacău (artistică)
CS Știința Bacău (aerobică)
Handbal
Știința MD Bacău
CS Știința Bacău
CSȘ Bacău
Judo
SCM Bacău
Judo Club Royal Bacău
Palatul copiilor Bacău
Karate
SCM Bacău
CS Știința Bacău
CS Seishin Karate-Do Bacău
Siretul Bacău
Lupte
SCM Bacău
Modelism
SCM Bacău
CS Aerostar Bacău
Bazinul olimpic BacăuNatație
SCM Bacău (înot, sărituri în apă)
LPS Bacău (înot)
Șah
Șah Club Hidrocon Bacău
Tenis
SCM Bacău
ASTC Bistrița Bacău
CSȘ Bacău
Volei
CS Știința Bacău
CSȘ Bacău
preluare de pe sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Bac%C4%83u
